Toata asta e o intindere de ape. Si fiecare apa nu e decat un context social, cultural, lingvistic. Noi, oamenii, suntem fiinte inteligente. In primul rand ne deosebim de restul prin ratiune, in al doilea rand ne deosebim intre noi prin modul in care ne folosim ratiunea. La in ceput reusim doar sa ne tinem la  suprafata dar incetul cu incetul ne deprindem cu mersul pe valuri si datorita caracterului nostru persuasiv chiar ne specializam. Ajunsi la un nivel inalt realizam chiar ca locul e prea stramt si accedem la vastitatea apelor din inconjuratoare. Unii reusesc sa se adapteze si invata sa inoate si in alte ape... Pentru ca nu e la fel! Alti curenti, alta salinitate...

Ne deosebim usor pentru ca fiecare om si fiecare apa are stilul sau de inot, dar ne asemenam si mai usor prin incercarile noastre neobosite de a invata noi stiluri, de a inota mai repede, de a ne strecura printre apele tulburi. Insa doar unii dintre noi sunt atat de abili si reusesc sa se scufunda atunci cand curentii sunt prea puternici.  De-a lungul existentei ne confruntam cu tot felul de incercari si invatam sa ne aparam. Razboinicii au scuturi, noi oamenii avem costume, costume de scafandrii. Costume cu ajutorul carora ne aparam oricat, ne strecuram oricum si ne scufundam oriunde ... numai in inimi nu.

Atunci cand un scafandru intalneste alt scafandru, el isi da jos costumul si intelege ca trebuie sa renunte la tot ce a inteles pana atunci. Fara sa se mai teama de nimic il ia pe celalalt de mana si impreuna invata iar mersul pe valuri.