LEWIS CARROLL - Alice in tara minunilor

"-Vrei, te rog, sa fii atat de buna si sa-mi spui in ce directie s-o iau ca sa plec de aici?
-Asta depinde foarte mult de locul unde vrei sa ajungi, zise Pisica.
-Nu prea imi pasa unde ajung, zise Alice.
-Atunci n-are importanta ince directie o iei, zise Pisica.
-...numai s-ajung undeva, adauga Alice, drept explicatie.
-O, bineinteles ca ajungi, daca mergi cat trebuie."

1.Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n'as avea dragoste sint o arama sunatoare sau un chimval zinganitor
2.Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n'as avea dragoste, nu sunt nimic
3.Si chiar daca mi-as imparti toata hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n'as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic
4.Dragostea e indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5.nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6.nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adevar,
7.acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul
8.Dragostea nu va pieri niciodata

Toata asta e o intindere de ape. Si fiecare apa nu e decat un context social, cultural, lingvistic. Noi, oamenii, suntem fiinte inteligente. In primul rand ne deosebim de restul prin ratiune, in al doilea rand ne deosebim intre noi prin modul in care ne folosim ratiunea. La in ceput reusim doar sa ne tinem la  suprafata dar incetul cu incetul ne deprindem cu mersul pe valuri si datorita caracterului nostru persuasiv chiar ne specializam. Ajunsi la un nivel inalt realizam chiar ca locul e prea stramt si accedem la vastitatea apelor din inconjuratoare. Unii reusesc sa se adapteze si invata sa inoate si in alte ape... Pentru ca nu e la fel! Alti curenti, alta salinitate...

Ne deosebim usor pentru ca fiecare om si fiecare apa are stilul sau de inot, dar ne asemenam si mai usor prin incercarile noastre neobosite de a invata noi stiluri, de a inota mai repede, de a ne strecura printre apele tulburi. Insa doar unii dintre noi sunt atat de abili si reusesc sa se scufunda atunci cand curentii sunt prea puternici.  De-a lungul existentei ne confruntam cu tot felul de incercari si invatam sa ne aparam. Razboinicii au scuturi, noi oamenii avem costume, costume de scafandrii. Costume cu ajutorul carora ne aparam oricat, ne strecuram oricum si ne scufundam oriunde ... numai in inimi nu.

Atunci cand un scafandru intalneste alt scafandru, el isi da jos costumul si intelege ca trebuie sa renunte la tot ce a inteles pana atunci. Fara sa se mai teama de nimic il ia pe celalalt de mana si impreuna invata iar mersul pe valuri.

exista un loc in care urmele degetelor tale inca se odihnesc, in care saruturile inca-ti zabovesc, iar soaptele tale se aud ca un ecou duios.
este locul unde o parte din tine va fi mereu o parte din mine

inca o lume

As vrea sa am o fata. As vrea sa o invat tot ce am invatat eu, tot ce stiu eu ...

As vrea sa o invat ca femeia se afla undeva intre Dumnezeu si diavol, ca poti seduce un barbat fara sa-ti scoti nimic de pe tine, chiar fara sa-l atingi macar, ca sunt momente in viata in care oricum ti-ar sta corpul, sufletul e ingenuncheat, ca nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei ce merita nu te vor face sa plangi, ca femeile plang mai mult, chiar daca unora nu le curge nici o lacrima, se perpelesc mai des, se ofera mai deschis, ca atunci cand esti un produs pe cale de disparitie, prezinti interes, toata lumea se asaza la coada, daca esti produs de raft, te pipaie toti dar nu te vrea nici unul, ca nu e de ajuns sa ai inteligenta, trebuie sa o si folosesti, ca ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici, ca daca respecti toate regulile pierzi toata distractia, ca dupa barbati si dupa tramvai nu trebuie sa alergi niciodata pentru ca mereu vine altul, ca a gresi este omeneste dar senzatia este divina, ca atunci cand un barbat nu-ti mai saruta decat mana e prea politicos ca sa mai fie barbatul in care locuiai candva in totala nestire, ca Dumnezeu le-a dat femeilor intuitie si feminitate si ca folosita corespunzator combinatia zapaceste cu usurinta mintile oricarui barbat, ca Dumnezeu nu ne da vise fara puterea de a le implini, ca fetele bune ajung in Rai fetele rele ajung unde vor, ca in lumea barbatilor trebuie sa fii tare ca sa fii buna, ca sunt femei care fac bani si nu-si vand sufletul, as vrea sa o invat sa iubeasca neconditionat, sa paseasca distins ca si cum lumea ar fi a ei, sa faca munca de menajera dar sa aiba mereu maini frumoase, sa daruiasca, sa viseze colorat, sa riste, sa indrazneasca, sa faca poze alb-negru, sa creada, sa spere si sa o ia de la capat. Dar pentru ca o voi iubi o voi lasa sa invete toate astea singura...

Dar as vrea sa am un baiat ca sa invat de la el toate lucrurile pe care nu le-am priceput de la barbatii din viata mea ...

doar daca ...

Doar daca ai putea sa vezi in spatele formelor, dincolo de exterior, de invelis... Doar daca ai putea sa nu judeci dupa lungimea picioarelor, marimea sanilor, forma fetei ... Doar daca ai putea sa cauti in sufletul meu si sa ma descoperi cu adevarat ...

[[[[ Intr-o poza potzi sa iesi bine sau nu, la o sedinta foto mi se spune "zambeste!", "fi ironica", "acum mirata","suparata", "incruntata!" si profesionalismul reiese din cat de bine dai in poze, cat de bine simulezi aceste sentimente, cum dai pe sticla ... Dar in viata nu, nu e asa! In viata esti tu: zambesti cand primesti o floare, te inrosesti cand primesti un compliment, tremuri cand trece pe hol si ti se pare ca ti-a zambit, te miri cand nu te striga profa la catalog, esti ironic cand te simti superior, te enervezi cand nu te asculta nimeni ... De ce? Pentru ca simti! Si, poate, cel mai frumos lucru e exteriorizarea. De aceea cand itzi spune cineva ca frumusetea interioara o face pe cea exterioara nu o lua ca pe o alta conceptie invechita pentru ca ai sa vezi ca intr-o zi cand sufletul itzi zambeste si chipul e senin toata lumeam remarca "cat de bine arati azi". Am stat de vorba demult cu un fotograf peste care au trecut anii si imi spunea ca pozele nu mai sunt ce au fost odata, cand pozele existau pentru a surprinde momente fericite dar si nefericite, chipuri frumoase dar si urate, cand pozele reprezentau un jurnal viu, amintiri, bucatzele rupte din viata. Acum pozam doar ce e frumos, ce ne place, stam expres la poza, afisam un zambet fals, nu conteaza ca suntem falsi, conteaza sa iesim bine. La sfarsit alegem doar pozele frumoase si uitam ca in viata suntem noi si cu bune si cu rele, si frumosi si urati, la 5 ani stirbi, la 15 plini de cosuri. Asa ca pozele nu ne mai reprezinta pentru ca nu suntem noi in ele ... Oamenii judeca dupa aparente, si uite cum aparentele sunt atat de false ... asa ca lasa prejudecatile la o parte si incearca sa vezi dupa invelis, sa ma descoperi asa cum sunt ]]]]

Doar asa m-as simti implinita ...

interviu cu mine

a fost greu sa o prindem putin libera, e mereu prinsa intre vise si realitate dar totusi bine ancorata in cotidian
zambet cald, ochi luminosi dar sireti, negri, par inchis la culoare, piele aramie
niciodata nu te lasa sa simti ca iti e superioara chiar daca de multe ori simte asa
ma lasa sa ma bucur putin de ce se intampla apoi ma roaga sa trecem la subiect pentru ca e o zi aglomerata
ma adun si spun doar cateva cuvinte de fiecare data si o las pe ea sa completeze fiecare fraza ...
tabloul preferat: "Copii in apa marii [Joaquin Sorolla]"
de ce? : "sunt copii (intruchiparea inocentei si a puritatii), sunt 2 (cifra unitatii, a idealului) si se tin de mana (sprijin, incredere si iubire) iar marea ... o sa fie mereu slabiciunea mea
cartea preferata: "Portretul lui Dorian Gray"
de ce? : "el e idealul frumusetii, e desavarsit, e aproape perfectiunea, fizic e totul. Dar se dezumanizeaza singur iubindu-se prea mult si uitand ca interiorul se armonizeaza perfect cu exteriorul ... unul fara celalalt nu se poate"
daca ai juca intr-un film s-ar numi: "O fata si o rochie de un milion de $"
spune-mi ceva despre barbatii din viata ta: "o sa iti spun despre barbati in general: sunt un pic mai importanti decat o poseta, insa mai putin importanti decat o pereche de pantofi. In schimb cand stii ca ala e barbatul tau simti ca mai important chiar si decat tine"
ai vicii? : "Hmm daca ar fi sa descriu de ce sufar, ei bine, sufar de dorinta de a avea mai mult din ceea ce ma face sa ma simt bine"
adori: "cel mai mult imi place constrastul, combinatia dintre lux si elementar"
mereu ... "o sa cred in mine"
niciodata ... "nu o sa traiesc neiubita si neiubitoare. As muri pe dinauntru"
cel mai mare atu: "faptul ca sunt femeie ... si nu una oarecare"
ce ai schimba in viata ta ... sunt lucruri pe care le-ai face altfel: "daca as fi evitat anumite lucruri in viata as fi ramas vesnic fericita dar dupa ce suferi traiesti de 2 ori mai intens ... si iubire si fericire si ambitie si tot. Riscam sa raman mediocra ... nu doresc nimanui asta"