doar daca ...

Doar daca ai putea sa vezi in spatele formelor, dincolo de exterior, de invelis... Doar daca ai putea sa nu judeci dupa lungimea picioarelor, marimea sanilor, forma fetei ... Doar daca ai putea sa cauti in sufletul meu si sa ma descoperi cu adevarat ...

[[[[ Intr-o poza potzi sa iesi bine sau nu, la o sedinta foto mi se spune "zambeste!", "fi ironica", "acum mirata","suparata", "incruntata!" si profesionalismul reiese din cat de bine dai in poze, cat de bine simulezi aceste sentimente, cum dai pe sticla ... Dar in viata nu, nu e asa! In viata esti tu: zambesti cand primesti o floare, te inrosesti cand primesti un compliment, tremuri cand trece pe hol si ti se pare ca ti-a zambit, te miri cand nu te striga profa la catalog, esti ironic cand te simti superior, te enervezi cand nu te asculta nimeni ... De ce? Pentru ca simti! Si, poate, cel mai frumos lucru e exteriorizarea. De aceea cand itzi spune cineva ca frumusetea interioara o face pe cea exterioara nu o lua ca pe o alta conceptie invechita pentru ca ai sa vezi ca intr-o zi cand sufletul itzi zambeste si chipul e senin toata lumeam remarca "cat de bine arati azi". Am stat de vorba demult cu un fotograf peste care au trecut anii si imi spunea ca pozele nu mai sunt ce au fost odata, cand pozele existau pentru a surprinde momente fericite dar si nefericite, chipuri frumoase dar si urate, cand pozele reprezentau un jurnal viu, amintiri, bucatzele rupte din viata. Acum pozam doar ce e frumos, ce ne place, stam expres la poza, afisam un zambet fals, nu conteaza ca suntem falsi, conteaza sa iesim bine. La sfarsit alegem doar pozele frumoase si uitam ca in viata suntem noi si cu bune si cu rele, si frumosi si urati, la 5 ani stirbi, la 15 plini de cosuri. Asa ca pozele nu ne mai reprezinta pentru ca nu suntem noi in ele ... Oamenii judeca dupa aparente, si uite cum aparentele sunt atat de false ... asa ca lasa prejudecatile la o parte si incearca sa vezi dupa invelis, sa ma descoperi asa cum sunt ]]]]

Doar asa m-as simti implinita ...